Fara vreo urma de gluma, traficul din capitala este ceva greu de descris in cuvinte. Iar asta este cu atat mai socant pentru un provincial care a facut scoala de soferi la el acasa. In cazul meu, la 18 ani am scris ca o floare scoala de soferi Brasov pe net, am intrat pe un link, m-am inscris, am mers la cursuri si mi-am luat carnetul, totul la probabil cam 3 luni distanta de momentul in care m-am hotarat ca vreau asta. Apoi, inarmat cu vestitele mamaligi, m-am aventurat pe strazile orasului, enervand pe multi, amuzand pe cativa si ajungand la destinatie ferit de toti.
Asa ca un an mai tarziu, cand a venit momentul inscrierii la facultate in Bucuresti, nu si-a pus nimeni problema de a nu aduce cu mine si minunata masina, cu care aveam o certa legatura romantica si pe care voiam sa o duc peste tot, ca pe o iubita careia vrei sa i te lauzi cu ce stii tu.
Doar ca iubita mea a ajuns rapid sifonata. La propriu chiar, pe langa figuratul datorat tuturor injuraturilor, creative ce-i drept, adresate de cam toata lumea care vedea ca am numere unde dupa B mai urmeaza ceva, motiv suficient pentru a ma face cu ou si cu otet apriori. In mod cu totul si cu totul bizar, oamenii nu doar ca nu ma fereau, ci pareau ca se urca de-a dreptul pe mine, altii ca ma inghesuie voit si unii ca de-a dreptul nu ma vad. Vraja semnalului de stanga si dreapta fusese desfacuta in Bucuresti, unde intentia de a schimba banda sau directia de mers este anuntata printr-o tragere brusca de volan. Culorile semaforului sunt si ele interpretabile, au o multime de nuante si temporizari cumva prelungite fata de ce percepe ochiul. Iar viteza cu care te deplasezi de la semafor in momentul in care acesta iti indica verde este, pare-se, direct proportionala cu inteligenta. Cei lenti in reactii sunt cu siguranta lenti in general, admonestati ca atare si impulsionati prin cele mai variate metode sa se miste sau sa se lase de condus.
Si problema nu sunt doar ceilalti soferi cu care ai de-a face. Nuuuuuuuuuuu, problema si mai mare sunt pietonii. Pietonii care au un talent aparte de a rasari de unde nici nu te gandesti, de a tasni uitandu-se doar inainte, de a se baza pe franele si reflexele tale, fara vreo urma de precautie. Aceiasi care te injura daca ai indrazneala de a-i claxona pentru ca traverseaza in pas relaxat pe rosu sau prin loc nepermis.
Bucurestiul e o jungla, iar in trafic pradatorii sunt multi. Nu stii cand lumea opreste sa isi verse pe tine frustrarile acumulate pe diverse perioade de timp, totul cu un arsenal din cel mai variat. Tocmai de aceea o lectie de supravietuire de baza este aceea de a nu deschide geamul si de a nu cobori din masina, ambele garantandu-ti o oarecare integritate corporala. Sper din toata inima sa nu ajungi sa ai nevoie, dar daca vreodata o sa ai nevoie iti recomand pentru Artroscopie Genunchi clinica dr Adrian Pojoaga
In rest este survival of the fittest. Tocmai de aceea, odata obisnuit cu acest trafic nebunesc, vei avea garantat succes in orice alta tara unde lucrurile nu au cum sa fie decat mai civilizate.
